Copilaria... Jocuri... Amintiri... Parca a trecut cu totul. Deja e altceva. Sunt altfel, altcineva... Ma simt altcineva: parul, stilul, vocea, cuvantul, prietenii, familia, totul e schimbat... Eu.
Cine suntem?
La urma urmei cine suntem? Niste puncte intr-un infinit?... Niste fiinte insemnate?... Noi insine?Timpul trece usor pe langa noi. Nu il simtim. Zboara. Iubim. Iubirea este un cuvant mare, frumos, dulce, emotionant... mut.Vorbim. Prin vorbe ranim. Ajungem sa uram. Ajungem sa ne para rau... Ajungem sa ne cerem scuze... sa regretam...Traim. Dar ce e viata? O traiesti pentru tine sau pentru altii? Pentru tine? Nu poti trai singur.Pentru altii? Ii poti iubi, ii poti uri, poti socializa, cere scuze, regreta... pentru altii... pentru ca iubim... pentru ca simtim, zburam, visam, visam atat de mult incat visele pot deveni realitate... Ne place sa visam, sa iubim... Ne place... Dar tot nu am raspuns la intrebarea aceea simpla: "Cine suntem?"...Iubim pe cine vrem sa iubim.Uram pe cine vrem sa uram.Visam la ce vrem sa visam.Traim cum vrem noi sa traim.Suntem... cine vrem noi sa fim...
Apare nostalgic. Fara sens. Incearca sa citesti, nu cuvintele, ci ceea ce e in ele...Iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu